A fi sau a nu fi. Sui-, dei-, geno-CIDUL

Tema dosarului numărului din aprilie pentru care așteptăm textele dumneavoastră, ca de obicei, până pe 25 ale lunii curente este cea din titlul prezentului anunț.

Argument:

Temă vastă, generoasă și extrem de actuală, dacă ne gândim nu doar la tentația autosuprimării prezentă din ce în ce mai mult la tineri, dar și la chestiunea eutanasiei. Sinuciderea este cartea revoluționară a lui Durkheim prin care arăta că un asemenea act atât de personal se supune unor regularități sociologice impersonale. De asemenea, există problema sinuciderii filosofice, practicată și elogiată de antici. Cenzura creștină a sinuciderii, cu argumentația ei teologică alcătuiește un capitol specific (o foarte interesantă Istorie a sinuciderii îi aparține lui Georges Minois). În ce privește tema morții lui Dumnezeu – de ce nu, legată de prima (dacă Dumnezeu nu există, totul e permis, inclusiv sinuciderea) – de la moartea lui Hristos (până la un punct ea însăși voluntară) până la acel „Dumnezeu a murit al lui Nietzsche” și teologia morții lui Dumnezeu se deschide o întreagă literatură. Evident, nu în cele din urmă rămâne chestiunea genocidului, a exterminării unei națiuni sau rase întregi umane. Se spune că chiar specia noastră, Homo sapiens s-a dezvoltat pe temeiul exterminării unei specii la fel de viabile (omul de Neanderthal). Dar iată că această specie însăși nu doar că a comis ea însăși alte genocide intraspecifice (exterminarea populației Americilor, ca să dăm doar un exemplu), dar se confruntă cu tema autoextincției mai mult sau mai puțin voluntare (nu ar fi mai bine să dispărem pentru a lăsa pământul să-și urmeze cursul natural, netulburat de intervențiile noastre nocive, distructive – sună o întrebare din zilele noastre.) Cât privește comportamentul suicidar involuntar să ne gândim chiar la efectele toxice ale industrializării care amenință să distrugă nu doar natura, ci mai întâi chiar generațiile viitoare, propria noastră specie.

Sursă imagine: Salvador Dali, Les deux paysans dans la fosse, fossoyeurs d’Ophélia, l’un brandit le crâne de Yorick constitué par les chiffres 


2 răspunsuri la „A fi sau a nu fi. Sui-, dei-, geno-CIDUL”

  1. Avatarul lui TEME DE DOSAR – ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

    […] În pregătire Aprilie: A fi sau a nu fi. Sui-, dei-, geno – CIDUL. Argument aici […]

    Apreciază

  2. Avatarul lui dorinablaga17
    dorinablaga17

    Frumoasa analogia.

    Orice comentariu te introduce intr o polemical cu tine insuti. Suntem noi chiar atit de groaznici? Oh Da! Suntem. Chiar si dupa peste doua mii de ani de invataminte si pilde „Human race is a disgrace”

    Apreciază

Lasă un comentariu